Când vine vorba de sport și de inspirație, unul dintre cele mai puternice exemple vine de la Elena Pagu, care, la 96 de ani, este multiplă campioană europeană și mondială la marș pentru seniori, cu zeci de medalii și trofee în palmares. Ea a început să alerge la 57 de ani, când a ieșit la pensie, și a continuat să facă asta aproape zilnic, cu religiozitate. Nu i s-a părut din cale-afară de complicat, deși nu mai făcuse niciodată sport până atunci, dacă excludem naveta de 14 km pe care-i făcea pe jos de 5 ori pe săptămână, când era copil, ca să ajungă la școală.
Deţine 3 recorduri mondiale, 4 titluri de campioană balcanică, 5 titluri de Campioană Europeană, 9 titluri de Campioană Mondială. Însă nu diplomele și medaliile o motivează să facă mișcare: știe că sportul o ține sănătoasă – fizic, dar mai ales psihic. „Mă ajută să scap de singurătate, să mă întâlnesc cu alți oameni, să vizitez lumea, să-mi fixez un punct de reper în timp: următorul concurs”, a mărturisit ea într-un interviu publicat de DOR . Pentru că, o spunea cât de des putea, „un bătrân care nu mai are nimic de făcut și care nu-și mai dorește nimic e bun de înmormântat”.
Cu părul și barba albe, corp atletic și piele mereu bronzată, arădeanul Gheorghe Moșion era o apariție de neratat de la competițiile organizate te miri unde prin țară.
„Așa cred că îmi menţin sănătatea. Am început să alerg când aveam 52 de ani, ca să slăbesc şi pentru că am avut o boală la plămâni, şi de atunci nu m-am mai oprit. Am alergat nici un an de zile şi am scăpat de un TBC pe care l-am purtat 41 de ani. Acum mă simt ca la 50 de ani. Mă antrenez acasă, la Arad, alergând câteva ore pe săptămână„, a spus, el la finalul unui semimaraton desfășurat la Timișoara, pe când avea 79 de ani.
Deși nu mai este printre noi, (a murit la 82 de ani, accidentat de un motociclist care circula cu viteză și nu l-a văzut la timp, pe marginea drumului), Gheorghe Moșion continua să-I motiveze pe alergătorii din România, care își amintesc de el cu respect.
Exemplul Elenei Pagu și a lui Gheorghe Moșion este special pentru că s-au apucat de sport când alții se lasă de orice. Dar începător poți fi și dacă ai mai făcut sport înainte. Dacă ajungeți dimineața între orele 8-10 în Parcul Rozelor, din Cluj-Napoca, aveți toate șansele să o vedeți pe doamna Rozalia Feher (72 de ani) făcând Qigong (o formă chineză de meditație, concentrare și mișcare pentru cultivarea corpului și a mintii). În tinerețe a făcut atletism – handbal, volei, gimnastică și orientare sportivă – dar a renunțat să facă mișcare când s-a căsătorit. S-a reapucat după ce a ieșit la pensie, dar, pentru că a realizat că nu mai poate face aceleași lucruri ca la 20 de ani, din cauza artrozei și a unui genunchi care o necăjește, s-a apucat de Quigong.
„Acum 12 ani am aflat de la niște cunoștințe că la sala pensionarilor de la Fortuna se țin clase de Quigong. Și m-am integrat, am învățat”, spune ea. Timpul pe care îl petrece în parc este de neprețuit – mișcările o ajută să-și întrețină coprul, iar meditația să-și regleze emoțiile – iar asta îi dă energie și stare de bine pentru întreaga zi. Deși preferă Rozelor pentru că este aproape de casă, uneori Rozalia merge în Parcul Central să facă mișcare: „Suntem un grup mai mare, din care fac parte și doamne de peste 85 de ani. Sunt, totuși, cu 13 ani mai în vârstă decât mine și când le văd cum se mișcă – e o motivație!”.
Dacă vreți să înțelegeți mai bine ce vrea să spună Rozalia, mergeți lunea, miercurea sau vinerea în Parcul Central să le vedeți pe doamne la treabă. Și intrați pe urmă pe site-ul Sport Festival, să vedeți lista și descrierea sporturilor pe care le puteți încerca gratuit la Sports Festival, între 9 și 12 iunie.
